De ce ai plecat .. si m-ai lasat singura .. cu mii de intrebari , fara nici un raspuns ..Asa a fost sa fie! Ma tem sa zambesc, ma tem sa mai cred, ma tem sa mai vad, ma tem sa te mai chem. E atat de greu.Te-ai impotrivit pana si destinului, n-am inteles ce motive ai avut. Poate nu voi intelege niciodata si voi ramane cu toamna sufletului meu. Voi fi eu cu sufletul meu plin de prea multa suferinta, un suflet care plange.Ma doare atingerea frunzelor care cad peste mine, e o mangaiere rece, o adiere neinchipuit de stranie, la fel ca trecerea ta prin viata mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu